Prin ce transformări a trecut Sibiu Jazz Festival în ultimii ani?

0
404
Simona Maxim

Simona Maxim, director Sibiu Jazz Festival, ne invită într-o incursiune în spatele scenei, locul prin excelență unde experiența și pasiunea conlucrează pentru ca muzica să devină artă.

Este de la sine înțeles că munca, întreaga sinergie, din spatele scenei nu prezintă atât de multă spectaculozitate precum artiștii de jazz care ocupă scena. Dacă nu vorbim de spectaculozitate în sensul clasic putem vorbi de meticulozitate, seriozitate și alte cuvinte din registrul ceva mai pragmatic al organizării unui festival, în special în contextul actual care necesită o atenție și mai sporită.

Schimbările fac parte din viața noastră din prezent. Dinamica vieții ne împinge spre schimbare, adaptare și festivalurile nu sunt o excepție de la această mecanică socială, dacă o putem denumi astfel.

Important e să creezi un echilibru între scenă, public și posibilitățile reale de dezvoltare. Felul în care aceste elemente se îmbină, de obicei, aparține backstage-ului și lumii care se înfiripă acolo. Vorbim de o muncă, de multe ori sisifică, care rămâne în culise, dar care valorează enorm deși nu prezintă atâta atractivitate precum scena.

Sibiu Jazz Festival este o comunitate veche, închegată, care trece prin transformări în măsura în care societatea trece prin ele. Ultimii ani dovedesc acest lucru și e în firea lucrurilor din prezent să fie așa. Muzica e viață și viața are muzica ei proprie. Când prima o urmărește pe ce de-a doua fenomenul artei pătrunde în intimitatea omului.

Dacă vorbim de un set de practici ce am putea releva publicului din activitatea de culise, de backstage?

E mult de discutat pe această temă. Aș miza pe originalitate și aș spune mai degrabă că originalitatea cu care fiecare director de festival alege sau seîncrede într-un set de bune practici depinde foarte mult de orizontul de așteptare cultural și de abilități înnăscute. Nu mă refer, evident, doar la cele de ordin logistic ci și la charismă, fler, acel spirit boem care aduce oamenii împreună, care coagulează comunități.

De acolo, din backstage începe, să zicem, ritmul. Un ritm interior care pune, de fapt, totul în mișcare: oameni, acte, idei, muzică, iar în această mișcare, la nivel macro, are loc întrepătrunderea lor dându-ne festivalul însuși. Procesul acesta de osmoză are o naturalețe și o dinamică ce transformă caracterul anual al festivalului într-o realitate. Dar motorul este acolo, în ritmul acela pe care un director de festival înțelege cum să îl dea și când pentru ca povestea să fie spusă an de an.

Unde se situează jazzul în acest moment, la nivel internațional și național?

Jazzul față de celelalte stiluri muzicale are forța vitală a improvizației și a stilului unic. Fiecare muzician în jazz își caută vocea unică, se caută pe el acolo în sunet ceea ce face ca jazzul să fie actual ieri, actual azi și mâine.

Evident, este vorba despre o muzică de factură cultă, savuros de variată ca personalitate. Poate fi extrem de ritmată sau adânc melancolică. Prin volatilitatea cu care poate asimila orice alt gen muzical, jazzul este o pasăre Phoenix. De exemplu, acum, la nivel internațional, prinde tot mai mult contur jazzul acesta electrifiat în care tehnologia este în pas cu timpurile pe care le trăim. Chiar anul acesta, sâmbătă, 14 august, va urca pe scenă unul dintre artiștii francezi foarte aplaudați din această zonă, Guillaume Perret.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here