Misterul ceagărului din Ponoarele: gustul copilăriei, păstrat în amintirile localnicilor

Un preparat tradițional din Mehedinți, cu o rețetă pe care fiecare o povestește altfel, revine în atenția publicului printr-un nou episod al seriei „Amintiri Gustoase”

0
76
Nicolae Surdei și Vica Surdei

În satul Ponoarele, din județul Mehedinți, există un preparat care stârnește amintiri, povești și chiar mici contradicții între localnici. Se numește ceagăr și, deși a făcut parte din viața multor generații, nimeni nu pare să-și amintească exact aceeași rețetă.

Se făcea din pere sau din mere? Se adăugau crenguțe de cireș ori de vișin? Era o băutură sau un preparat consistent, servit în timpul iernii? Avea alcool sau era fără alcool? Întrebările primesc răspunsuri diferite, în funcție de omul care povestește. Tocmai această diversitate a amintirilor transformă ceagărul într-o poveste gastronomică aparte, legată de identitatea locului.

O rețetă transmisă din generație în generație

Pentru unii dintre localnici, ceagărul era o băutură atât de gustoasă încât o compară cu vinul. Alții și-l amintesc drept un preparat de iarnă, care îi ajuta pe oameni să treacă mai ușor peste perioadele dificile.

Într-o perioadă în care alimentele erau puține, iar pâinea se găsea greu, gospodarii valorificau fructele și pregăteau din ele o zeamă fermentată. Merele sau perele erau bătute pentru a-și lăsa sucul, apoi puse într-un butoi de lemn, cu o greutate deasupra, după un procedeu asemănător celui folosit la murarea verzei. Amestecul era lăsat la fermentat timp de două-trei săptămâni.

Iarna, când fructele nu mai erau disponibile, zeama era îngroșată cu mălai, devenind un preparat hrănitor pentru copii și adulți.

Nu exista însă o rețetă standard. Fiecare gospodărie avea propriul mod de preparare, iar micile modificări făcute de la o generație la alta au contribuit la apariția numeroaselor variante.

Pentru mulți dintre cei care își amintesc ceagărul, gustul lui este inseparabil de copilărie, de mesele în familie și de sărbătorile de altădată. O localnică își amintește, de exemplu, de ceagărul de pere pregătit de o vecină încă din toamnă și servit iarna, la praznic.

„Fix așa era la bunica!” – gastronomia care trezește amintiri

Poveștile despre ceagăr sunt readuse în actualitate în episodul al șaptelea al seriei video „Amintiri Gustoase”, realizată de Cronicari Digitali și Asociația Human Made Art.

Echipa proiectului a mers la Ponoarele pentru a descoperi rețeta din amintirile oamenilor, pentru a asculta poveștile lor și, în cele din urmă, pentru a readuce preparatul pe foc.

Pentru Ionela Doman, de la Conacu’ Boierului din Ponoarele, recuperarea acestor rețete înseamnă mai mult decât păstrarea unor simple tehnici culinare. Este vorba despre transmiterea unei moșteniri culturale care riscă să dispară odată cu generațiile care au cunoscut-o.

„Sunt rețete, sunt gusturi care vor pieri dacă nu ne implicăm mai mult și nu le facem cunoscute”, subliniază aceasta.

Aceeași legătură dintre gastronomie și memorie se regăsește și în bucătăria Conacului Boierului, unde preparatele tradiționale ocupă un loc important în meniu.

Povestea deschiderii conacului a început simplu: o fotografie publicată pe Facebook, însoțită de mesajul „Am deschis”. A doua zi, primii oaspeți au venit să descopere locul. Dacă inițial bucătăria era gândită pentru turiștii cazați, restaurantul a devenit treptat unul dintre punctele de atracție.

În meniu se regăsesc preparate inspirate din bucătăria copilăriei: ciorbă de foi de ceapă verde cu brânză, plăcintă cu brânză, turtă din făină de porumb și cârnați de casă. Sunt gusturi care le trezesc multor oaspeți aceeași reacție: „Fix așa era la bunica!”.

În bucătărie gătește Petre Răduica, omul care a contribuit și la construirea conacului. A rămas aici, mai întâi ca fochist, apoi ca bucătar, devenind parte din povestea locului.

Gusturile locului, între tradiție și natură

Ponoarele păstrează și alte tradiții gastronomice legate de resursele naturale ale zonei. Vica și Nicolae Surdei culeg ciuperci încă din copilărie, după obiceiul învățat de la părinți.

Pentru ei, culesul nu ține de un calendar fix, ci de ritmul naturii: „Cum plouă, apar”.

Experiența acumulată de-a lungul anilor le-a arătat și câtă muncă presupune conservarea ciupercilor. Din zece kilograme de ciuperci proaspete rezultă abia un kilogram de ciuperci uscate. Acestea ajung apoi în preparate precum ciulamaua, ciorba sau ciupercile prăjite.

Unul dintre secretele păstrării gustului autentic este simplitatea. Ciupercile prăjite doar cu ceapă își păstrează aroma naturală, fără să fie acoperită de alte ingrediente.

Tradiția gastronomică, o parte din patrimoniul României

Povestea ceagărului din Ponoarele arată că patrimoniul gastronomic nu înseamnă doar rețete scrise și ingrediente păstrate în cărți de bucate. Înseamnă oameni, amintiri, obiceiuri de familie și moduri de preparare transmise oral, de la o generație la alta.

Faptul că localnicii nu cad de acord asupra rețetei originale nu este neapărat o problemă. Dimpotrivă, fiecare variantă spune ceva despre gospodăriile, experiențele și vremurile în care acest preparat făcea parte din viața comunității.

Prin seria „Amintiri Gustoase”, aceste povești sunt documentate și aduse în atenția publicului, contribuind la promovarea identității gastronomice românești.

Proiectul este organizat de Cronicari Digitali, prin Asociația HUMART, și este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, Muzeul Satului Bănățean Timișoara și Asociația AUDIODEXA.

Partener principal: Electrolux România. Parteneri: Aqua Carpatica și Domeniile Sâmburești. Parteneri media: Radio România Cultural, PressOne și G4Food.

„Amintiri Gustoase” este platforma de conținut creată de Zaga Brand pentru a explora și pune în valoare identitatea culturală gastronomică românească, parte din CRONICARI DIGITALI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here