Ținutul Pădurenilor își spune povestea în „Cine ascultă o casă?”

La Vălari, biserica de lemn „Sf. Nicolae”, construită în 1677, nu mai găzduiește slujbe din anii ’40 ai secolului trecut

0
47

O biserică de lemn din 1677, o moară de familie și meșteșuguri transmise pe șantierele de restaurare aduc în prim-plan o Românie a continuității, păstrată prin grija oamenilor. Noul episod al seriei „Cine ascultă o casă?” urmărește patrimoniul din Toplița, Dăbâca și Vălari, în județul Hunedoara, acolo unde istoria construcțiilor se împletește cu viața comunităților.

Lansat pe 7 octombrie 2026, pe canalul de YouTube Cronicari Digitali, documentarul arată ce presupune îngrijirea unor clădiri vechi din lemn: cercetare, intervenții atente, cunoașterea materialelor și răbdarea de a învăța de la cei care încă stăpânesc meseria.

Este al doilea episod din „MEMORABIL: restaurări de poveste”, o serie de șase documentare dedicate patrimoniului rural și urban și oamenilor care lucrează pentru a-l păstra.

La Vălari, biserica de lemn „Sf. Nicolae”, construită în 1677, nu mai găzduiește slujbe din anii ’40 ai secolului trecut. Comunitatea a continuat însă să-i poarte de grijă și s-a opus mutării sale într-un muzeu al satului. Pentru localnici, locul bisericii a rămas acolo unde generațiile dinaintea lor au ridicat-o.

Restaurarea începe cu înțelegerea construcției. Îmbinările, felul în care a fost așezat lemnul și fragmentele păstrate din vechea învelitoare oferă informații despre priceperea meșterilor de odinioară. Două șindrile de stejar descoperite la turn au ajutat echipa să înțeleagă alcătuirea acoperișului și să aleagă materialul pentru refacerea lui.

Una dintre cele mai delicate intervenții a presupus ridicarea întregii structuri cu cricuri hidraulice. Astfel, echipa a putut îndepărta tălpile degradate și înălța fundația cu 15 centimetri. În asemenea lucrări, fiecare decizie trebuie să țină seama de ceea ce mai poate fi păstrat din construcția veche.

Aceeași atenție se regăsește în refacerea împrejmuirii după un model local. Elementele încă bune ale gardului sunt recuperate, iar studenții învață să pregătească lemnul și să realizeze piesele necesare. Respectul pentru patrimoniu capătă astfel o formă concretă, în gesturile de lucru și în folosirea atentă a materialului.

La Dăbâca, povestea unei mori de familie se reconstituie și din amintirile Doricăi Isfanon, femeia care îi trece pragul în fiecare zi. Potrivit mărturiei sale, socrul ei a construit moara în 1925, după ce o inundație distrusese o moară mai veche a familiei.

Își amintește serile în care oamenii veneau cu desagii și așteptau să le vină rândul la măcinat. În timpul așteptării, își spuneau poveștile, iar ea îi asculta. Moara era, în felul acesta, și un loc de întâlnire, în care se adunau întâmplările și vocile comunității.

Astăzi, moara nu mai funcționează. Dorica Isfanon continuă să o viziteze și își dorește ca aceasta să rămână în locul în care familia sa a îngrijit-o.

„Acum, eu n-oi mai trăi atâta, dar moara să rămână, să trăiască cât o vrea Dumnezeu”, spune ea.

Mărturia adaugă măsurătorilor și studiului construcției o dimensiune pe care documentarea tehnică nu o poate surprinde singură: legătura dintre clădire și oamenii pentru care aceasta a însemnat muncă, întâlnire și apartenență.

Documentarul urmărește și pregătirea celor care vor putea continua asemenea intervenții. Șantierele-școală prezentate au început în 2013 și reunesc cercetarea, proiectarea și lucrul practic. Într-un domeniu în care meșterii familiarizați cu tehnicile construcțiilor istorice din lemn sunt tot mai puțini, învățarea directă, alături de oameni cu experiență, devine esențială.

La Toplița, pregătirea lemnului pentru o șură inspirată din tradiția Apusenilor oferă un asemenea cadru. Episodul prezintă și planul unui atelier internațional, în care meșteri invitați să lucreze alături de Nicolae Toader vor putea cunoaște tehnicile locale și împărtăși propriile cunoștințe.

Despre aceste demersuri vorbesc arhitectul Vladimir Obradovici, președintele Asociației „Biserici Înlemnite”, arhitecta Raluca Mureșan, meșterul lemnar Nicolae Toader și studenții Alex Puha și Ilinca Ghica.

Privite împreună, poveștile din Ținutul Pădurenilor arată cât de strâns depinde viitorul patrimoniului de transmiterea cunoașterii. O clădire poate rămâne în picioare dacă există oameni care știu să o îngrijească. Iar poveștile celor care au trăit în preajma ei îi păstrează sensul pentru generațiile următoare.

Episodul dedicat Ținutului Pădurenilor poate fi urmărit aici, pe canalul YouTube Cronicari Digitali.

Producția face parte din proiectul cultural „Cine ascultă o casă?”, ediția a V-a, derulat de Asociația Human Made Art prin platforma Cronicari Digitali, cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul de Arhitectură. Partenerii instituționali includ Institutul Național al Patrimoniului, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul ASTRA.

Partenerii media sunt Radio România Cultural, Revista Zeppelin, Igloo Magazine și MATEK. Proiectele Cronicari Digitali pot fi urmărite și pe Facebook și Instagram.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here