Exporturile României și costul lipsei unei strategii

Reconstrucția propusă de ACEX pornește de la consultarea administrației cu patronatele, asociațiile profesionale și mediul academic

0
53

Capacitatea României de a transforma producția internă în produse competitive pe piețele internaționale privește mai mult decât rezultatele unor companii. Ea influențează perspectivele de dezvoltare ale comunităților, investițiile și locurile de muncă. Într-o analiză critică a politicilor de susținere a exporturilor, Asociația Centrelor de Afaceri de Export (ACEX) cere o strategie care să ofere șanse reale și întreprinderilor mici cu potențial de creștere.

Analiza, semnată de conf. univ. dr. Costin Lianu, președintele ACEX, ridică o întrebare esențială pentru economia românească: cum poate o firmă care produce competitiv să ajungă la clienții din afara țării?

Între un produs bun și un contract extern există un parcurs costisitor. Sunt necesare informații despre piață, certificări, adaptarea ofertei, identificarea distribuitorilor și capacitatea de a susține livrările. Pentru o întreprindere aflată la început, fiecare dintre aceste etape poate deveni un obstacol.

În viziunea ACEX, tocmai aici trebuie să intervină un sistem public de sprijin bine organizat. Rolul acestuia ar fi să ajute companiile să își transforme potențialul în capacitate comercială și să le însoțească în etapele în care resursele proprii sunt insuficiente.

Costin Lianu avertizează că neglijarea acestei misiuni contribuie la perpetuarea vulnerabilităților economice. În evaluarea sa, dependența de importuri și de finanțare externă devine mai greu de redus atunci când producătorii locali nu beneficiază de condiții pentru a crea mai multă valoare și pentru a-și extinde vânzările internaționale.

Consecințele, susține autorul, depășesc mediul de afaceri. Dezechilibrele prelungite pot amplifica presiunile economice suportate de populație, iar măsurile de ajustare ajung să afecteze veniturile și perspectivele de dezvoltare.

Analiza atrage însă atenția asupra timpului necesar unei schimbări. Pregătirea exportatorilor și construirea unor relații comerciale durabile presupun ani de muncă, investiții și continuitate. O reformă administrativă produce rezultate economice numai în măsura în care îmbunătățește efectiv serviciile oferite firmelor.

O parte importantă a criticilor ACEX vizează proiectul de modificare a cadrului normativ al Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), descris în document. Organizația consideră că abordarea propusă riscă să îngusteze accesul la sprijin pentru întreprinderile tinere și pentru producătorii de nișă.

Problema semnalată este accentul pus pe dimensiunea și istoricul companiilor: cifra de afaceri, vechimea și numărul de angajați. În opinia președintelui ACEX, asemenea indicatori trebuie completați cu evaluarea potențialului produselor și a pregătirii pentru o anumită piață.

O firmă mică poate dezvolta o soluție tehnologică, un produs alimentar sau un obiect de design pentru care există cerere externă. Lipsa unui istoric consistent de export nu ar trebui, în perspectiva organizației, să anuleze posibilitatea de a primi sprijin pentru primul pas.

Prin urmare, selecția beneficiarilor ar trebui să examineze și capacitatea de inovare, conformitatea produselor, posibilitățile de livrare și adaptarea la cerințele cumpărătorilor.

ACEX avertizează totodată că regulile de evaluare trebuie să poată fi aplicate obiectiv. Criteriile complicate, introduse fără o metodologie clară, pot prelungi procedurile și pot lăsa loc unor interpretări diferite de la un dosar la altul.

Organizația propune instrumente standardizate de evaluare a pregătirii pentru export, proceduri digitalizate și transparență în acordarea finanțărilor. Pentru antreprenori, predictibilitatea accesului la sprijin este parte a utilității sale.

Costin Lianu aduce în discuție și memoria instituțională a statului. Autorul evocă experiența strategiilor naționale de export, centrele regionale și programul româno-elvețian „Passport to Export”, susținând că proiectele și competențele acumulate trebuie evaluate și folosite în construcția politicilor actuale.

El numește „sindromul foii albe” tendința administrației de a relua reformele fără a valorifica suficient experiența anterioară. În această abordare, schimbarea structurilor poate întrerupe continuitatea de care companiile au nevoie.

Reconstrucția propusă de ACEX pornește de la consultarea administrației cu patronatele, asociațiile profesionale și mediul academic. O strategie ar trebui să lege resursele disponibile în țară de cererea externă și să stabilească instrumente diferite pentru categorii diferite de întreprinderi.

Firmele fără experiență internațională au nevoie de instruire și evaluare. Cele aflate la primele tranzacții pot avea nevoie de certificări, adaptarea produselor și dezvoltarea mărcii. Exportatorii maturi pot necesita asistență pentru accesul pe piețe noi și pentru identificarea unor parteneri comerciali.

Această diferențiere are și o dimensiune teritorială. Serviciile regionale de consultanță ar putea apropia sprijinul de producătorii care lucrează în afara marilor centre economice. Pentru o întreprindere locală, accesul la specialiști și la informații relevante poate influența decizia de a încerca o piață externă.

Printre măsurile susținute de organizație se află diversificarea cofinanțărilor și a voucherelor pentru internaționalizare. Acestea ar putea ajuta firmele să acopere costurile studiilor de piață, certificărilor, promovării și serviciilor specializate.

ACEX solicită și o delimitare mai clară a responsabilităților instituționale, inclusiv reconsiderarea plasării Secretariatului Punctului Național de Contact al OCDE în structura ARICE, pentru a asigura resurse și atribuții bine definite activității de promovare comercială.

Miza analizei este extinderea bazei de exportatori a României. În perspectiva lui Costin Lianu, eficiența politicilor publice ar trebui urmărită prin progresul companiilor sprijinite: pregătirea lor, accesul la clienți și capacitatea de a menține contractele obținute.

Pentru România care produce, o asemenea strategie ar însemna un parcurs mai accesibil de la atelier, fermă sau laborator către piața internațională. Iar pentru comunitățile în care aceste întreprinderi funcționează, dezvoltarea lor poate deschide perspective de investiții, locuri de muncă și venituri mai stabile.

Articol realizat pe baza analizei de opinie semnate de conf. univ. dr. Costin Lianu, președintele Asociației Centrelor de Afaceri de Export.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here