Operațiunea „Nord”, al doilea mare val de deportări în Siberia din timpul regimului stalinist

0
518

Operațiunea „Nord” – Deportarea în Siberia, demarată la 1 aprilie 1951, i-a avut drept țintă pe membrii cultului creștin „Martorii lui Iehova” 

Ce a fost Operațiunea „Nord”?

În 1951, la 1 aprilie, a început Operațiunea „Nord”, al doilea mare val de deportări în Siberia din timpul regimului stalinist. Această operațiune a fost avizată direct de către Stalin, care a dat ordinul de deportare, și i-a avut drept țintă pe membrii cultului creștin „Martorii lui Iehova”. În total, 9 793 de Martori ai lui Iehova din 6 foste republici sovietice au fost exilați în cele mai îndepărtate colțuri ale pădurilor siberiene, între regiunile Tomsk și Irkutsk. Casele și toate bunurile le-au fost confiscate. A fost cea mai mare deportare confesională din istoria fostei Uniuni Sovietice.

Într-o comunicare a Consiliului de Miniștri al URSS, se menționează: „Începând cu aprilie 1951, 7 000 de Martori ai lui Iehova care locuiau pe teritoriul situat între Țările Baltice și Basarabia au fost arestați și trimiși în vagoane de marfă în regiunile îndepărtate ale țării situate între zonele Tomsk și Irkutsk, precum și în apropierea lacului Baikal, în Siberia … Un număr mare dintre cei arestați, în special dintre cele 7 000 de persoane menționate mai sus, au murit în primii doi ani de închisoare în Siberia din cauza unei alimentații proaste”. (Numărul de exilați indicat este mai mic decât cel real) 

Ce caracteristici a avut această deportare?

Operațiunea „Nord” a avut caracter militar. După ce Stalin a dat ordinul de deportare, a fost pus la punct un plan și s-a alcătuit un personal militar împărțit în mai multe grupări operative care să‑l pună în aplicare. S-au consolidat frontierele și au fost luate măsuri împotriva eventualelor conspirații. 

De unde au provenit deportații și unde au fost trimiși?

În arhivele Statului au fost găsite diverse acte de predare-primire a deținuților, precum și liste de nume dispersate și notițe explicative. Verificarea datelor arată că au fost deportate 53 de persoane din Letonia, 151 de persoane din Lituania (inițial era planificate 76 de persoane), 270 de persoane din Estonia și 2 617 persoane din Moldova. O săptămână mai târziu, 6 308 persoane au fost deportate din Ucraina.

Mai precis, potrivit documentelor existente, din Republica Moldova peste 720 de familii de Martori – circa 2 600 de persoane – au fost trimise la Tomsk, situat la aproximativ 4 500 km în vestul Siberiei. Vagoanele au fost golite în stațiile de tren Bogashevo, Tugan și Asino. Deportații din Ucraina au fost trimiși în regiunea Irkutsk și lăsați în stații de tren, precum Zarianka și Tareya, și în regiunea Krasnoiarsk, localitatea Acinsk. Din Țările Baltice (Estonia, Letonia și Lituania), aproximativ 500 de persoane au fost debarcate în Regiunea Tomsk.

Înainte de a lua cruntul drum al exilului, autoritățile înregistrau doar lucrurile de valoare neînsemnată ale deportaților. Obiectele valoroase „dispăreau”. 

Cum au fost transportați deportații?

Potrivit ordinelor date, deportaților trebuia să li dea suficient timp ca să-și adune câteva lucruri înainte de a fi duși la tren. De asemenea, vagoanele ar fi trebuit să fie „amenajate pentru transportul persoanelor”. Totuși s-a întâmplat cu totul altceva.

În negura nopții, un grup de aproximativ opt persoane (soldați și funcționari) veneau pe nepusă masă acasă la o familie de Martori. Le dădeau ordinul de deportare și le spuneau că au doar câteva ore ca să-și strângă lucrurile înainte de a fi duși la tren. Vagoanele erau vagoane de marfă, neizolate termic, în care aproximativ 40 de persoane erau aruncate pentru o călătorie ce avea să dureze două săptămâni. În interior aveau 6,4 metri lungime și 2,7 metri lățime, cu o suprafață de 17,5 metri pătrați. Transportați asemenea animalelor, ei nu aveau nici măcar un loc unde să doarmă sau să‑și facă nevoile.

Ce greutăți au întâmpinat Martorii lui Iehova care au fost deportați?

Localnicii nu aveau hrană suficientă nici măcar pentru ei. Iată de ce deportații au fost nevoiți să se hrănească cu coajă de pin și rădăcini comestibile și să mănânce supă de urzică. Vara, au avut de înfruntat roiuri de insecte, de înțepăturile cărora le era imposibil să se ascundă și care le tumefiau fețele și trupurile. Ajungând într-un loc cu o climă diferită de cea din care veneau, din cauza iernilor lungi și geroase, unii au ajuns invalizi. La acestea s-au adăugat munca istovitoare, bolile și accidentele de muncă.

Mulți au trebuit să înfrunte durerea sufletească, deoarece au fost smulși de lângă familiile lor pe care nu le-au revăzut sau cu care nu au corespondat ani la rând. 

De ce au fost deportați Martorii lui Iehova în Siberia în timpul regimului lui Stalin?

Motivele care au stat la baza deportări membrilor cultului creștin Martorii lui Iehova au fost păstrarea neutralității politice și practicarea credinței lor. Astfel, deși au manifestat respect față de autoritățile guvernamentale, acesta fiind un principiu definitoriu al credinței lor, Martorii lui Iehova au refuzat să se alăture organizațiilor de partid, să servească în armată sau să susțină în vreun fel războiul. Ei însă au manifestat respect față de simbolurile Statului și nu s-au opus autorităților în vreun fel. Tocmai această poziție personală, fără niciun compromis, i-a adus pe Martorii lui Iehova în atenția autorităților sovietice care și-au manifestat nemulțumirea față de ei.

A realizat Stalin scopul pe care și l-a propus prin desfășurarea Operațiunii „Nord”?

Conform mai multor materiale declasificate din arhivele Statului, scopul declarat al lui Stalin a fost „suprimarea continuă a activități antisovietice”. Un document chiar menționa: „Deportarea va fi efectuată pentru totdeauna”.

Totuși, potrivit rezumatului raportului șefului de departament „P” (așezări speciale) al Ministerului Afacerilor Interne al URSS, la 1 iulie 1953, în regiunile în care au fost deportați, existau deja 10 387 de Martori ai lui Iehova, ca urmare a exilului din anul 1951.

După moartea lui Stalin, Președintele Sovietului Suprem al URSS a decretat, în septembrie 1965, că „restricțiile privind relocarea … «Martorilor lui Iehova» … și a membrilor familiilor lor” au fost ridicate. Totuși, până 1965, multe persoane din regiunile în care Martorii fuseseră deportați au îmbrățișat credința lor. Chiar dacă după 1965 nu toți Martorii lui Iehova s-au întors în locurile natale, unii s-au mutat în alte regiuni ale Uniunii Sovietice nemaifiind stingheriți de agenturile Statului. Ministerul Securității Statului s-a înșelat crezând că interzicerea și represiunea ar fi putut eradica religia Martorilor lui Iehova din țară.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here